Blogul lui Antricoate

Ati fost vreodata frustrati? Am pus prost intrebarea, bineinteles ca sunteti mereu frustrati de  cate ceva, v-ati simtit vreodata atat de “imobilizati”, limitati de ceva sau cineva, incat sa va dati seama ca sunteti de fapt FRUSTRATI?

Si din cauza ca sunteti frustrati, actionati comportamental ciudat astfel incat, cei din jurul vostru nu va recunosc, incearca sa afle ce se intampla dupa care nu va mai suporta si etc. Problema e urmatoarea: reusim sa ne dam seama care este cauza frustrarii? Daca o gasim si o remediem se rezolva totul imediat sau poate ramanem cu tare de comportament din perioada cand eram frustrati?

Hai sa nu mai bat campii si sa va dau un caz concret al meu. Acum vreo trei saptamani am ramas fara carnet de conducere pentru 2 sau 3 luni. Aparent nu e mare lucru, se mai intampla. De cateva zile observ un comportament ciudat la mine, nu imi mai stapanesc firea in situatii destul de simple. Ieri am aruncat pe geam de la etajul 9 doua ghivece cu flori din cauza ca nu puteam sa deschid fereastra apoi in cursul zilei m-am certat cu toata lumea aproape fara motiv…Ideea este ca imi dau seama de faptul ca sunt frustrat deoarece am aproape in permanenta nevoia de a merge cu masina, nu pot, dar ma gandesc numai la asta si nu imi iese din cap ca eu nu am voie sa mai conduc desi este nevoie.

Poate ajung sa ma obisnuiesc, poate devin alcoolic (acum pot sa beau alcool in orice moment al zilei), oare frustrarea de acum isi va lasa urme asupra psihicului meu sau va disparea imediat ce imi voi lua permisul inapoi? Daca eu ma simt atat de frustrat si am devenit foarte nervos dintr-un lucru aparent minor cum o fi sa faci inchisoare? Oare cat de frustrat poti sa devii? Iti mai revii vreodata? Esti mereu nervos dupa aia, asa cum sunt eu acum sau mai nervos? Oare cum este sa ramai fara o mana sau fara un picior? Nu cred ca as vrea sa aflu pe proprie-mi piele deoarece am devenit prea nervos intr-o situatie destul de lejera, intr-una mai complicat nu cred ca mi-ar rezista psihicul si as innebuni.

De ceva timp, o saptamana, sunt fericitul posesor al unei splendide si performante biciclete. Moderna, stralucitoare, aluminoasa cu suspensii hushpite ce mai o bucurie…

Daca as fi avut cu 15 ani mai putin asa m-as fi laudat…sincer, ma bucur intr-un fel ca am achizitionat-o dar la varsta asta ii vad mai mult un scop practic: ma deplasez si mai pun sangele in miscare.

Problema e alta…se circula groaznic cu bicicleta in Bucuresti. Ce nu sunt atenti soferii la motociclete…sa vezi ce tumbe faci cu bicicleta…mai tare e ca nici pietonii nu te baga in seama. Asa ca dragii mei, daca vreti sa va luati bicicleta, va recomad una solida, cu jante duble, cu schimbatoare solide si cu suspensii, credeti-ma, este nevoie. Altfel, toate bune si frumoase, aer de respiat nu o sa prea aveti, rarefiat si cu peste 90% gaze de esapament, gropi nu prea mai sunt decat rare si strategic amplasate (o sa le simtiti inainte sa le vedeti), jantele duble o sa va foloseasca in escaladarea bordurilor sus si jos…una peste alta e fun daca ai destul simt al umorului si dai pe IGNORE de cate ori te alearga un caine iti apare brusc o baba in fata sau cand te “sterge” o oglinda de dacie sau mai palpitant de maxi-taxi…

Intr-un cuvant eu ma bucur de noua mea achizitie si imi dau seama ca motorul nu e o sursa asa mare de stress in trafic….peste o saptamana vreau sa-mi iau role sa vad cum e…:)